Interventii pentru aritmii

In bradicardiile severe este necesara implantarea unui stimulator cardiac sau pacemaker. Stimulatorul cardiac este un dispozitiv usor si relativ mic (4cm diametru) care este implantat sub piele. Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-o baterie conectata la un computer mic. Computerul este programat sa recunoasca daca inima bare rar, asadar daca exista bradicardie computerul „ii spune” bateriei sa trimita un impuls electric la inima prin intermediul cateterelor. Calculatorul comunica cu inima prin intermediul a 2 catetere care la un capat vor ajunge la inima si la celalt capat vor fi atasate la stimulator; stimulatorul va trimite semnale electrice la inima, mentinand astfel frecventa cardiaca necesara organismului nostru.

Procedura este efectuata in sala de cardiologie interventionala, dureaza intre 30 si 60 minute si se face sub anestezie locala. Medicul va face o incizie la nivelul umarului, prin care va introduce dispozitivul sub piele. La finalul interventiei, va sutura incizia cu fire. In functie de tipul firelor, e posibil ca medicul sa va ceara sa reveniti peste 10 zile pentru eliminarea acestora. De obicei se recomanda pansament steril la fiecare 2 zile pana in cea de-a zecea zi.

Pacientul va fi nevoit sa petreaca cel putin 1 noapte la spital. Dupa interventie, un pansament compresiv va fi aplicat la locul inciziei pana a doua zi.

Perioada de viata a unui pacemaker (durata bateriei) este in medie 6-8 ani. Medicul va va cere sa reveniti la control peste 2-3 luni iar apoi anual. Dispozitivul are capacitatea de a comunica cu un aparat detinut de medic, care va permite reglarea parametrilor optimi.

In mod normal, inima este un muschi care se contracta uniform, pentru a impinge sangele spre organe in mod eficient. In insuficienta cardiaca sau infarctul de miocard, datorita faptului ca semnalul electric circula lent in inima, peretii inimii se contracta neuniform (asemanator valurilor din mare). Astfel inima nu mai pompeaza o cantitate suficienta de sange (atunci cand un perete se contracta celalalt se dilata si invers, rezultand in stagnarea sangelui in inima si nu in impingerea lui spre organe).

Tratamentul consta in implantarea unui stimulator cardiac (vezi mai sus) cu 2 sau 3 electrozi care vor ajunge la inima si vor avea rolul de a stumula inima uniform. In acest fel toti peretii inimii se vor contracta in acelasi timp si o mai mare cantitate de sange va fi impinsa spre organe, scazand astfel oboseala sau sufocarea la efort.

Tehnica este identica cu tehnica implantarii stimulatorului cardiac, cu diferenta ca electrozii sunt plasati la nivelul ventriculilor.

Terapia de resincronizare cardiacã  este eficienta in cca 60% din cazuri, in functie de zona unde este montat electrodul din ventriculul stang. Daca in zona de stimulare a ventriculului stang exista o sechela de infarct miocardic, dispozitivul nu va fi eficient si nu trebuie implantat.

Exista indicatii medicale clare pentru implantarea acestui dispozitiv. Terapia  este recomandatã pentru scaderea morbiditãtii si mortalitãtii daca mai multe conditii sunt indeplinite in acelasi timp:

forta de contractie a inimii mult scazuta (fractia de ejectie a ventriculului stang mai mica de <35%)

supravietuire > 1 an

oboseala la eforturi mici si foarte mici

tratament medicamentos optimal

semnalul electric circula lent in inima (bloc de ramura stang sau drept)

Durata interventiei este de 1-2 ore iar spitalizarea este in medie de 2-3 zile. Aceeasi conduita ca si la stumulatorul cardiac.

In cadrul bolilor severe de inima care dau tahicardii severe ce ameninta viata pacientului este necesara implantarea unui defibrilator cardiac. Defibrilatorul cardiac este un dispozitiv usor si relativ mic (6cm diametru), putin mai mare ca stimulatorul cardiac, care este implantat sub piele. Defibrilatorul cardiac este alcatuit dintr-o baterie conectata la un computer mic; computerul analizeaza informatiile care parvin prin intermediul electrozilor si elaboreaza un raspuns („reseteaza”/socheaza sau nu, stimuleaza sau nu, in functie de frecventa cardiaca a pacientului). Computerul este programat sa recunoasca daca inima bare foarte rapid, asadar daca exista o tahicardie severa computerul „ii spune” bateriei sa trimita un impuls electric la inima prin intermediul cateterelor, care determina revenirea la activitatea electrica normala. Acesta reprezinta un soc electric intern. Medicul va implanta printr-o vena 2 sau 3 catetere care la un capat vor ajunge la inima si la celalt capat vor fi atasate la defibrilator; acesta „reseteaza” printr-un soc semnalele electrice din inima atunci cand va sesiza ca o aritmie fatala este in curs de desfasurare.

Exista 3 moduri de „resetare”/socare a inimii prin intermediul unui defibrilator cardiac:

Stimulare cu energie scazuta: defibrilatorul detecteaza un ritm prea rapid sau prea lent si trimite impulsuri cu energie scazuta la inima (pentru aritmiile usoare);

Cardioversie: un soc electic este trimis la inima cand este detectata o tahicardie foarte rapida. Cand socul este trimis, e posibil sa simtit o mica palpitatie sau discomfort la nivelul toracelui;

Defibrilare: un soc electic de inalta energie este trimis la inima cand este detectata o tahicardie care ameninta viata. Cand socul este trimis, e posibil ca ati primit o mica lovitura sau discomfort la nivelul toracelui. Este posibil sa resimtit mai multe socuri in aceeasi zi, iar daca acest lucru se intampla ar trebui sa mergeti la spital in zilele ce urmeaza.

Procedura este identica cu procedura pentru implantarea stimulatorului cardiac sau pacemakerului. De fapt, defibrilatorul este un pacemaker care are in plus functia de „resetare” (socare), dar care poate si stimula inima in cazul in care exista o bradicardie severa.

Procedura este efectuata in sala de cardiologie interventionala, dureaza intre 30 si 60 minute si se face sub anestezie locala. Medicul va face o incizie la nivelul umarului, prin care va introduce dispozitivul sub piele. La finalul interventiei, va sutura incizia cu fire. In functie de tipul firelor, e posibil ca medicul sa va ceara sa reveniti peste 10 zile pentru eliminarea acestora. De obicei se recomanda pansament steril la fiecare 2 zile pana in cea de-a zecea zi.

Pacientul va fi nevoit sa petreaca cel putin 1 noapte la spital. Dupa interventie, un pansament compresiv va fi aplicat la locul inciziei pana a doua zi.

Perioada de viata (bateria) a unui defibrilator cardiac este in medie 6-8 ani. Medicul va va cere sa reveniti la control peste 2-3 luni iar apoi anual. Dispozitivul are capacitatea de a comunica cu un aparat detinut de medic, care va permite reglarea parametrilor optimi.

Tehnica este similara cu cea a cateterizarii coronare, doar ca de data aceasta cateterul va punctional o vena si nu o artera. Cateterizarea se poate efectua la nivel inghinal, la nivelul gatului sau la nivelul bratului, sub anestezie locala. Un cateter care are un varf special (care ori emite semnale sonore inalte, ori determina temperaturi foarte scazute) este avansat pana la inima, cel mai frecvent la nivelul atriului drept. Daca se doreste accesul la atriul stang, se va perfora peretele dintre cele 2 atrii cu un cateter „dilalatator” care va permite avansare cateterului cu varf special (vezi cateterizare trans-septala ainimii stangi). Procedura se efectueaza sub sedare usoara si poate dura uneori pana la 6-8 ore. In functie de metoda aleasa, ablatia poate fi prin:

Radiofrecventa (emite semnale sonore inalte care distrug circuitele electrice anormale);

Criogenie (prin cateter circula nitrogen care determina temperaturi foarte scazute care distrug circuitele electrice anormale);

O tehnica mult mai precisa de ablatie o constituie ablatia ghidata de RMN: cateterul special este introdus in organism prin vena femurala pana la inima. De acolo este avansat la muschiul inimii sub ghidaj RMN, cu o precizie superioara celorlalte tehnici, de cativa milimetri (doi magneti controlati de un computer orienteaza varful cateterului spre acea zona a inimii care trebuie ablatata/distrusa). Avantajul acestei proceduri consta in doza mult scazuta de radiatii X care o primeste bolnavul si in precizie.